Ecoul primilor Martiri

Ecoul primilor Martiri

Când umbla cu ucenicii, Domnul Isus i-a-nştiinţat
Că atunci când vor fi singuri, ei fi-vor şi prigoniţi;
Pe lângă faptul acesta, unii, vor fi chiar şi omorîţi
Din pricina Numelui Său, ce nu-L vor fi contestat
Că e Fiu de Dumnezeu, Salvator lumii, Împărat.

El a vrut să îi prevină, că-n a lor viaţă de-oropsiţi
Nu vor fi în siguranţă pe-acest pământ blestemat,
Unde Lucifer domneşte, având titlul de-Apostat
Cel care le va produce multe, necazuri şi suferinţi
Cu scopul de-ai deturna, că-s de Domnul părăsiţi.

După vărsarea puterii, Duhului prea Sfânt ceresc,
Diaconul Ştefan a fost întâiul, martir cu pietre ucis,
Fiindcă era tare, în Cuvântul, aşa cum El era scris
Pentru că vorbea puternic, de harul Dumnezeesc
Spunând la cei ce-ascultau, că-n Isus se mântuiesc.

Apoi, de sabia lui Irod, a căzut Iacov, cel proscris
Ca fiind văzut puternic, în mediul cel creştinesc -
Fiind al doielea martir, în curaj sfânt duhovnicesc,
Mătrurisind pe Hristos, cum toţi profeţii-au prezis
C- venit să ducă lupta... cea-nvrăjbită-n Paradis.

Flavius Laurian Duverna
11 iulie 2012