Ecoul primilor creştini

Ecoul primilor creştini

Când au primit Spiritul Sfânt ucenicii au pornit
Să vestească Evanghelia, plini de mare bucurie,
Întâi în Ierusalim, cetatea, cea rămasă ca pustie
După învăţătura dată, de Isus, când le-a vorbit
Dar ei nu au luat în seamă la cuvântul profeţit.

Şi la cuvântul lui Petru, ascultându-l, cu atenţie
Au acceptat vestea bună, prin Isus cel răstignit,
Şi-aproape trei mii de suflete adevărul au primit
Toate fiind botezate, fără-a face vreo excepţie.
Căci n-a fost nimeni să facă, nici o intervenţie.

Astfel, la numărul ucenicilor atunci s-au adăugat,
Toţi erau o inimă şi-un suflet legaţi în sacră unire,
Toţi gustau din satisfacţia, salvării-n neprihănire
Şi-n tot ceea ce făceau, Domnul Sfânt era-nălţat
Prin iubirea pentru oameni, şi Cuvântul predicat.

De la Templu nelipsiţi frângeau pâinea-n fericire
Toate le aveau de obşte şi Cuvântul ne-ncetat,
Prin gura apostolilor, se-ntindea în lung şi-n lat -
Luând amploare cu putere, şi a lor bună vestire
Că Isus Hristos e Mielul, pe altar pentru Jertfire!

Flavius Laurian Duverna
02 iulie 2012