Ecoul Păstorilor

Ecoul Păstorilor

Pe dealurile Betleemului, străjuind pe lângă turme
Stăteau păstorii cugetând despre venirea lui Mesia,
Prin veghere aşteptau, să se-mplinească profeţia,
Plăcerea lor era, ca adevărurile sfinte să le scurme
Poate că-n scurgerea vremii, vor întrezări şi urme.

Doreau din inimi, ca să vină, şi năzuiau la-mpărăţia
Ce-n toate lucrurile profeţite, vedeau ale Lui urme,
Şi cât de mult ar fi vrut, a lor necazuri să le curme,
Şi să le-aducă eliberarea, să le-ntregească bucuria
Acea poveste minunată, despre venirea lui Mesia.

De-odată o strălucire mare, sus pe ceruri se arată
Şi un înger le vorbeşte, că le-aduce o veste bună,
Că tot ce ei cercetau, din Scripturi fiind împreună
Dorinţa cea mai fierbinte, şi-aşa de mult aşteptată,
Srăbătând atâtea veacuri, din Paradis mult visată,

S-a împlinit, şi-n Betleem, ei să meargă împreună,
Unde vor găsi un Prunc, culcat într-o iesle curată
Cu miros de fân şi ierburi, peste tot fiind aranjată
Sub suflarea lină a vitelor, ca ele să-I dea căldură
Pruncului născut în Staul, locul găsit, pe măsură.

Flavius Laurian Duverna
22 iunie 2012