Ecou de ger Siberian

Ecou de ger Siberian

Pe-ale Crivăţului aripi, ne-a sosit în acest an
Chiar către sfârşitul Iernii, gerul cel Siberian;
Punând zăpada în straturi, totul e acoperit
Valuri lângă valuri albe, se-ntind la nesfârşit.
Şi pe uliţe mormane stau troian lângă troian.

Alb este peisajul tot, un ocean plutind în zare
Peste el norii îşi cerne, poate ultima ninsoare,
Gata fiind Februarie, să-şi-ncheie al său timp
Luând sfârşit ultima lună, din al Iernii anotimp
Zăpada topindu-se sub razele calde de soare,

Deşi zăpada-i cam multă, gerul se va potoli
Căci zilele cresc mereu, şi soarele-o va topi,
Calea de a pregăti, primei luni de Primăvară
Ce în verde-nmiresmată, va apare peste ţară,
Îmbrăcând poeni şi grânguri, gata de a înflori.

Să-i urăm numai de bine, ca la anului Regină
Ce preface ţara toată, într-o mănoasă grădină,
Ea trezeşte-n suflet dorul, de-a trăi în bucurie
Pregătiţi a fi în Domnul pentru marea veşnicie.
Liberi, fără anotimpuri, prin voinţa cea Divină.

Flavius Laurian Duverna
27 februarie 2918