E vremea să ne pocăim

E vremea să ne pregătim, căci se arată-n zare,
O clipă ce-i dorită mult, e clipa de plecare,
Un glas se-aude azi strigând, să fim cu toții gata,
Căci vine ziua când Isus, El vine cu răsplata.

E timpul ca să ne sfințim, aproape-i veșnicia,
Și haina să o pregătim, căci mare-i bucuria,
Aproape ce-i de noi acum, căci Domnul e aproape,
El vine celor prigoniți, să le facă dreptate.

El vine dintr-un loc divin, ca să ne ia acasă,
Nici pân-aici nu ne-a lăsat, căci Lui de noi îi pasă,
La ușă este El acum, Acel ce-ndată vine,
S-aducă un sfârșit de drum, ce-i plin azi de suspine.

E vremea gata ca să fim, de mare sărbătoare,
Căci Mirele ceresc... divin, El în curând apare,
El ceru-l va deschide-ndat, să-și ia a Sa mireasă,
De pe pământul ce-i uscat, ar vrea s-o duc-acasă.

E vremea să ne pregătim de marea înălțare,
Spre locul veșnic ce va fi, un loc plin doar de soare,
El cerul va deschide-ndat, Acel ce-ndată vine,
S-aducă infinitul gol de lacrimi și suspine.

S-aducă un sfârșit de vremi, ce sunt atât de grele,
S-aducă timpul ce va fi, El veșnic după stele,
E timpul de-ndurare plin, acel de pregătire,
Departe de acest pământ, cu Domnu-n nemurire.
Amin(diana)