E-un timp...

"Domnul i-a zis: Treci prin mijlocul cetãții și fă un semn pe fruntea oamenilor, care suspină și gem..." (Ezec. 9:4)

E-un timp în care se pecetluiesc aleșii
Și cei sfinți pentru Domnul sunt puși la adăpost;
Se-aud străjeri pe turnuri, vestindu-ne că-n zare
Se văd urgii și neguri și lupte cum n-au fost.

E-un timp când Domnu-i cheamă pe-ai Lui la datorie
Căci solii Lui sunt gata-mplini dreptatea Lui,
E vremea să salvăm din chinul ce-o să vie
Pe cei ce încă dorm, sub gheara lanțului.

E-un timp când se adună suspinele sfințirii
Când Domnu-i cercetează pe cei ce gem, mâhniți
De multa stricăciune ce-a pângărit creștinii
Cà mulți și-au vândut dreptul, uitând c-au fost primiți.

E-un timp, e-o vreme scurtă, iar îngerul e gata
Ca în Egipt, s-aducã urgie și război.
Stăm, oare sub protecție? Pecetluit ni-e traiul
De Duhul Sfânt, arvuna, pecetea vieții noi?!...

E-un timp când El ne cheamă să ne cunoaștem mersul
Căcu vremuri de prigoană sunt gata-a se porni
Tăria noastră-i Domnul în vremuri de restriște
Dar, suntem, astăzi, gata din inim-a-L sluji?!...

E-un timp...dar timpul trece, vin vremuri de-ncercare
Vin vremuri de necaz, de probă pentru noi
Și cine poate ști câți sta-vor în picioare
Neînfricați de lanțuri, de moarte, de război?!...

Da, va veni o zi, o vreme de dovadă
A tot ce-am strâns cu Domnul sau ce am risipit.
Cu foc se-evalueazã lucrarea ce-am zidit-o
De-i paie, trestie, fân sau aur curățit.

Mă-ntreb: " Suntem, noi, gata, ce-L proclamãm pe Domnul
Și invocăm domnia-I în inimă și gând?!...
Mai prețuim noi vremea, cu fiecare clipă,
Apropiind venirea-I sau...risipim în vânt?!..."

E-un timp!...Nu mai e mult! Să ne purtăm cu cinste!
Cu cât mai lungă-i noaptea, sunt zorii mai senini
Și ceasul sfânt sosește, Luceafărul apare
Și vom vedea pe Domnul, de bucurie plini.

Amin