E toamna

E toamna

E toamna...
E-o vreme in care ,
Te uiti la roadele tale,
Si te mihnesti ,sau te bucuri
Sa vezi roade bune,
Nascute-n rabdare,
Stropite cu lacrimi sau suferinte,
Cresute in zilele grele de arsita,
Urmate apoi de ploi,
De ploile cu stropii reci ,
Care au lasat acum,
Lacrimi de bucurie ,de biruinte!

Dar te uiti cu bagare de seama si vezi,
Ca sint roade de care te rusinezi ,
Pe care ai vrea sa le arunci ,
In marea uitarii,
Si legaturile tarinei nu te lasa,
Ele te vor tine legat
De amintirea timpului pierdut,
In care voiai si tu sa gusti ,sa vezi ,
Ce gust au roscovele?

Iti lasa gust amar...
Acetsa-i adevarul ...daca-l stiai...?
Sau daca cel putin ascultai...

E inca toamna ,
Si soarele neprihanirii n-a apus,
Aduc roadele mele toate n-aintea lui Isus!
Le pun la sfintele-i picioare in smerenie stiind,
Ca vine iarna cind va ninge ,si voi sta ,
In sfinta prezenta Sa ,acoperita fiind,
De singele care-mi va fi neprihanirea,
Imbracata in haine albe ca zapada ,
Voi sta pentru o vesnicie in prezenta Sa