E timpul tot mai greu

De ce sunt tristă, Tată,
Şi-amarul mă doboară des?
De ce n-am pace câteodată?
Mă-ntreb adesea şi oftez.

De ce, când e să merg ’nainte,
Satan mă ţine tot pe loc?
De multe ori, sunt slabă pe Cale
Şi zic, Doamne, nu mai pot.

E greu să mergi ’nainte, frate,
Nu e uşor să biruieşti,
Dar luptă, nu te da deoparte,
De vrei Raiul sa mostenesti!

E ziua de trezire acum,
Domnul ne cere să veghem,
Ca la sfârşitul alergării
S-obţinem cununa nemuririi.

Se merită să lăsăm totul,
Ce ne mai leagă de Pământ,
Pentru o viaţă nesfârşită,
Împreună cu Domnul Sfânt.

Să nu uităm de fraţii noştri,
Să plângem pentru ei mereu,
Ca să se-ntoarcă către Domnul,
Să nu ajungă-n chinul greu.

Ascultă-ne, Doamne, şi pe noi,
Răspunde-ne când Te chemă!
Şi fii cu noi până la capăt,
Prin vânturi, valuri şi nevoi!

E timpul tot mai greu acuma,
În vremea care va urma,
Puţini vor ajunge la ţintă,
Dar luptă-ntr-una, nu ceda!

Căci, ce te-aşteaptă după luptă
E bucurie eternă, nu uita!
Vei rămâne o veşnicie
Cu Isus în Cer, la nunta Sa.