E timpul plecării...

Zbor diafan îmi atinge suflarea,
Slove-mbrăcate-mirese,
Fluturi le-ating într-un dans,
Parc-ar dori în min' să le ţese.

Şoapte albastre valurile-şi spun,
În unduiri marine;
Marea-şi revarsă dantele-n reflux,
Inima mă-ntreabă de... Tine.

Scoici rămase pe reavăn nisip,
Parcă sunt... stele căzute,
Lumini împletesc valuri în larg,
În dragostea doar de ele ştiute...

Foşnet stelar scutură aur,
In par se-ascunde bălai,
Luna-şi aruncă în umbre-ntristarea,
O buhă suspină -nspre plai.

Copacii-şi îmbracă cernita mantie,
Suspină ''a verde de vară'';
În apă cad lacrimi-ncercând
Să trezească adormita-vioară.

...E timpul plecării ...
Mă muşcă durerea; regretul atita ma doare,
Că nu-s lângă tine, mamă iubită,
În braţe-mi să-ţi dai scumpa suflare,
Acelui ... ce-n lacrimi şi doruri,
Ţi-ai ţesut drumul în rugă, cintare.

Iubitei mele mame... atât de departe...

24 noiembrie, 2014
SandaTulics