E timpul pe-nserate

E timpul pe-nserate, e la apus de soare,
E vremea de pe urmă, și clipe doar amare,
E lupta mai greoaie, dar nu descuraja,
La ușă bate Domnul, curând va apărea.

E chin și prigonire, necaz și doar durere,
Biserică aleasă, aștepți o mângâiere,
Așteaptă... vremea-i scurtă, El te va mângâia,
Căci azi la ușă bate, curând va apărea.

E multă suferință, e hulă... e ocară,
Dar tu priveste-n locul, ce-i doar o primăvară,
Sub vântul care bate, tu nu te clătina,
Tu ești a Lui mireasă, curând te va-nălța.

Sub negura de vremuri, cu ceață ei cea deasă,
Vei fi de El condusă, căci tu ai fost aleasă,
Să nu ai nici-o teamă, chiar dacă-i calea grea,
Ea este pe sfârșite, curând va aparea.

Chiar dacă e furtună, sub soare și sub stele,
E timpul de pe urmă, cu vremurile grele,
De treci astăzi prin ele, tu nu te așeza,
Sfârșitul este-aproape, curând va apărea.

Rămâi pe temelie, aproape de Isus,
El ție îți va duce, povara ce-ai de dus,
Tu singură vre-o dată, nu ești nici nu vei fi,
A zis că niciodată, nu te va părăsi.

Fii tare în credință, aproape-i Dumnezeu,
E cel care se-aude, El strigă azi mereu,
Prin vești ce-s de războaie, prin multele urgii,
Prin moartea ce înghite, părinți dar și copiii.

Nu tremura aleas-o, biserică iubită,
Purtată ești pe mâna, ce-a fost ea pironită,
De vin săgeți spre tine, tu nu te apleca,
Tu ai un scut... e Domnul, curând va apărea.

Statornică în toate, biserică să fii,
Căci este-atât de-aproape, Acel ce-i doar dintâi,
Privirea alipită s-o ai mereu de cer,
În rugăciuni aprinse, ce trec de porți de fier.

Fii plină doar de pace, în voia Celui sfânt,
Ca să rămână-n urmă, de tine-acest pământ,
Atunci când El din slavă, va coborâ pe nor,
Cu El sa fii spre ceruri, biserică în zbor.