E POSIBIL?

E POSIBIL?

Meditez, mereu în rugă: cum se poate-a fi posibil,
Dacă ai ceva pe suflet să nu-l pui în vers vizibil?
Cum de poţi ascunde-n tine valoroasa ta comoară,
Şi din frumuseţea ei să nu dai pe dinafară?

Ai putea iubi ceva cu tandreţe, gingăşie,
Şi să nu spui niciodată ca şi cei din jur să ştie?
Ai putea păstra în suflet fără să-ţi exprimi iubirea,
Cât ea dă şi fierbe-n clocot oferindu-ţi fericirea?

Ai putea să ştii că Domnul ţi-a şters vina şi păcatul,
Şi s-acunzi o părtăşie să n-o cânţi, s-o spui la altul?
Ai putea avea iertarea ce ţi-o dă Isus prin har,
Dar să nu-L vesteşti pe Domnul ce-a plătit-o la Calvar?

Eşti tu omul ce te bucuri de trecutu-acoperit,
Iar prin mediu-n care umbli, te descoperi fericit?
Eşti creştinul ce priveşte către Cer triumfător,
Ca din tot ce Domnu-i dă el să-mpartă tuturor?

El S-a dus la Tatăl nostru pentru-aţi pregăti o casă,
Tu le spui la cei din jur care râd şi nu le pasă?
Povesteşti că este-un loc unde chinuri n-or să fie,
Şi nici boală şi nici lacrimi în acea Împărăţie?

Ai o bună mărturie printre cei de neamul tău,
Dovedind că ţi-e purtarea după caracterul Său?
Văd în tine ei lumină printr-o bună comportare,
Iar atunci când spui ceva tu presori cu har şi sare?

Ai putea când ai un nume scris în Cartea vieţii, sus,
Să nu zici, cum cloaca lumii te-nghiţea fără, Isus?
Le confirmi că tu vei merge unde nimeni nu mai plânge,
Dar că locu-i pregătit consfinţit cu preţ de Sânge ?

Văd şi ei că totul trece ca bobiţa cea de rouă,
Dar le-mpărtăşeşi nevoia să trăiasc-o viaţă nouă?
Înainte de’Nălţare Domnu-a zis de-o Revenire,
Tu le spui că eşti în clocot aşteptând Iubitul Mire?

Eti tu gata să plăteşti preţul scump al închinării,
Ţinând sus făclia sfântă pe reduta aşteptării?
Nu mai este mult şi iată, când vei fi cu Cel sosit,
Vei vedea ce eu prin versuri nu sunt demn de zugrăvit.
Amin.