E o noapte

E o noapte care vine în principiu ca oricare,
Inspre ea priveste lumea cu destula îngrijorare!
Despre ea s-au scris poeme - povestiri de buna seama,
Dar printre multimi abunda, un semnal de mare teama.
Se aude zarva multa la raspântii printre gloate,
Cum ca în curând apare, Cineva sa dea... dreptate.
Sa atraga El pe unii iar pe altii sa-i desparta,
Dupa cum si ei în viata au intrat sau stat... la Poarta.
El nu poate chiar de-I Bun ca sa-i puna la un loc,
Ca si cum ar fi sa arda, grâul cu neghina-n foc.
N-ar putea El sa-i trimita pe acei ce-au fost cuminti,
Unde toti acei nedrepti, vor avea scrâsniri din dinti.
El e bun si-ndurator, dând si o sentinta dreapta,
Sa nu lase în afara multe inimi ce-L asteapta.

*

Unii spun cu nepasare ca traiesc cu îndoiala,
Din moment ce-i "doar o veste din legenda neloiala."
Nu se-ncred ca El strabate prin vazduh precum un fulger,
Si asa sa-L vada lumea când pe nori rasun-un înger.
Au respins mereu mesajul cu privire la Rapire,
Acceptând savoarea lumii întinata de orbire.
Au crezut ei ca-n Scriptura este dat un set de legi,
Care sunt asa-ncâlcite de n-ai cum sa le dezlegi.

Altii spun ca Il asteapta dintre stele sa apara,
Dar acestia au o viata nesfintita si precara.
Ei n-au fost deloc în clocot pentru Regele ceresc,
Adunând în jurul lor surogatul pamântesc.
N-au dorit de buna-seama sa urmeze cele sfinte,
Savurând placerea lumii pentr-o ciorba rea de linte.
Ascultau mereu Cuvântul ce spunea despre rapire,
Insa n-au putut sa creada într-o mare despartire.
Ei credeau ca toti aceia care-L au si pe Cristos,
Pot sa mearga chiar de-a valma cu tot omul pacatos.
N-au fost gata sa se lase de pacate despartiti,
Inselati de toti crestinii care n-au fost convertiti!
Au luat de buni pe altii ce spuneau ca nu conteaza,
Cum traieste omul nostru, dupa ce se-"ncrestineaza"!
Sustineau cu-ncredintare ca e bine doar sa crezi,
Caci "oricum" din vesnicie n-ai primit din cer dovezi.
Si asa s-au scufundat în orbirea necredintei,
Fara sa se-ncreada-odata în puterea biruintei.

Dar sunt în lumea aceasta coplesita de doctrine,
Milioane de fiinte cu dovezi ca sunt crestine.
Ele lupta cu pacatul respingând a lumii soapta,
Cum, ca Bunul Salvator "nu mai vine niciodata!"
Au luptat mereu din greu dovedind cu precadere,
Ca sa fie toti deodata la rapire si-nviere.
Au vegheat întotdeauna ca sa nu-i cuprinda somnul,
Astepânt cu mult-ardoare ca din nou sa vina Domnul.
Fiindca n-au stiut ei ziua când din nou va reveni,
Au fost gata-ntotdeuna ca sa-L poata întâlni.


Sa veghem în orice clipa caci nu este asa departe,
Prin a Sa venire Domnul, lumea-n doua cete-mparte.
Una nu s-a straduit ca sa fie-atunci rapita,
Pe când cea de-a doua parte-i de Rapire pregatita.
Una nu asteapta-odata iminenta Sa sosire,
Pe când cea de-a doua parte este gata de rapire.
Una parca este surda - nici nu vrea deloc s-auda,
Fiindca cu pacatul lumii este înca buna ruda!
Cea de-a doua parte, este vie - vesnic treaza,
Sta în ruga si-asteptare, rabda-ntruna si vegheaza.
Si chiar daca asteptarea nu ne e deloc usoara,
S-asteptam pe Domnu-ntruna caci El vine-a doua oara.
Amin.