E mult prea scurtă viața

E mult prea scurtă viața pământească,
Ca s-o trăim robind acest pământ,
E mult prea scurtă azi... călătoria,
S-o iriosim călătorind în vânt.

E mult prea scurtă astăzi chear și vremea,
De cercetare și un har divin,
Sunt fost prea scurți și anii ce trecură,
Dar vor fi scurți și cei care mai vin.

Și zilele sunt scurte... mult prea scurte,
Și nopțile aleargă-n răsărit,
Și luna se grăbește să apună,
Și soarele pe cer parcă-i grăbit.

Aleargă astăzi către cer și timpul,
Sătul de gurile ce l-au umplut,
De răutatea lumii ce-l împinge,
Azi timpul bun în timp necunoscut.

Și vântul e grabit... ar vrea s-ajungă,
Acolo unde bate el mai lin,
S-a săturat să ducă doar ecouri,
Spre ceruri... doar de plâns și de suspin.

Nici clipele parcă n-au azi răbdare,
Să treacă-ncet sub cerul ce-i senin,
Ele aleargă către clipa-n care,
Vor rămânea pe veci cu Cel divin.

Ooo... omule grăbește și tu pasul,
Spre cer unde azi toate se grăbesc,
Grăbește-te spre marea întâlnire,
Spre locul care este el ceresc.