E greu să tac,

E greu să tac,

E aşa de greu să stai,
De veghe gând eşti obosit,
E aşa de greu să ai,
Pace! când eşti tot lovit.

E greu privirea 'n sus să ţii
Când de poveri eşti apăsat
E greu mereu supus să fi
Când pe nedrept eşti condamnat.

E greu lumină azi să fi
Când întunerecul e mare,
Cărarea dreaptă să o ţii
Când sufletul rănit te doare.

E greu să taci în sfinţenie,
Când vezi că cei din frunte,
Râvnesc mereu la părtăşie,
De bârfe şi de vorbe multe.

Să Tac? Când de la anvon se-mpart,
Mii de săgeţi otrăvitoare?
Şi când poporul e 'nşelat,
Chiar aici în adunare?

Să tac? Când oameni ai lui Dumnezeu,
Muncesc din greu la o lucrare,
Şi-n loc de ajutor, primesc mereu,
Lovituri de bici, dărâmătoare.

E greu să tac Părinte,
Când gemetele mă-nconjoară
Când sufletele sunt rănite,
Şi lacrimile şir coboară.

Nu, Nu pot să tac Tată Prea'Nalte
Ci am să strig spre cer mereu,
Pentru că ştiu că se poate,
Primi uşurare în greu.
Amin