E frumos să fii cu Domnul

E frumos să fii cu Domnul, e mereu așa frumos,
Cine calcă pe-a Sa urmă, va fi el doar glorios,
Cine stă la poala crucii, va fi fericit mereu,
Căci acolo jos la cruce, nu își are loc vre-un greu.

E frumos cu El de mână, căci ne poartă ne-ncetat,
Prin acele minunate, locuri ce-s de neuitat,
Ne arat-acea splendoare, ce-i mereu în răsărit,
Tot de mână El ne trece, de umbritul asfințit.

Ce frumos e când coboară, cu al dragostei fior,
Ne îmbracă cu iubirea, ce ne dă aripi de zbor,
Gândul nostru iute trece, de-orice zid e înălțat,
Căci ne dă mereu putere, dragostea de Împărat.

Ce frumos e-n încercare, când de pace suntem plini,
E frumos gustul de miere, totul când e un venin,
O Isuse... frumusețea, ce o dă prezența Ta,
N-o găsim în lumea largă, oricât noi am căuta.

E frumos chiar și-n furtună, și-n cuptor este frumos,
Căci în el nu suntem singuri, e cu noi mereu Hristos,
E cu noi în suferință, e cu noi în încercare,
Frumusețea Lui niciunde, pentru noi margini nu are.

E frumos când se deschide, cerul printre noriii gri,
Știm că printre nori... o rază, pentru noi va răsări,
Ce frumos e când coboară, raza cu lumina Sa,
Știm că drumul către Domnul, ea îl poate lumina.

E frumos... căci Domnul este, unul cel mai minunat,
Neânlocuită este, frumusețea de-Mpărat,
Este ea neprețuită, este tot ce e frumos,
Căci în toate e prezența, preamăritului Hristos.