E FRUMOS

E frumos când zorii urcă peste zare,
Atunci când dimineața Soarele răsare
Și cu a lui raze el atinge blând
Nemaipomenitul și marele Pământ.

E frumos când apa de cristalin izvor
Se mișcă delicat licărind domol
Precum un rubin roș' și prețios,
Precum un diamant străveziu și luminos.

E frumos când iarna zăpada albicioasă
Cade liniștit din bolta cea lăptoasă
Acoperind natura și întreg pământ
Precum un alb decor, precum un alb veșmânt.

E frumos când iarna stele strălucesc
Peste dune de zăpadă care blând sclipesc
Creând un peisaj ca de sărbătoare
Precum într-o lume de vis și încântare.

E frumos atunci când primăvara vine
Aducând căldură și zile senine,
Îmbogățind natura, făcând-o iar să fie
Plină de culori, parfumată și zglobie.

E frumos atunci când trandafirii roși
Își deschid podoaba veseli și voioși
Colorând grădini, a plaiurilor drumuri,
Îmbălsămând natura cu dulcile parfumuri.

E frumos atunci când pomii cei puternici
Reîntineresc ca și cum ar fi veșnici
Și coroana lor strălucește-n plin
Sub bolta cea albastră a cerului senin.

E frumos când noaptea Luna cea rotundă
Bate pe pământ cu lumină blândă
În timp ce sună-n voie dulcea simfonie
A veselilor greieri ce cântă-n armonie.

E frumos când roua clară și lucioasă
Acoperă în zori natura cea frumoasă
Făcând iarba verde, făcând orice floare
Mai împrospătate și mai strălucitoare.

E frumos atunci când trece vremea rea
De ploaie ce lovește, de furtună grea
Și pe cer se-arată superbul curcubeu
Ce l-a dat ca semn Domnul Dumnezeu.

Dar cât de minunat va fi în veșnicii
Pe Tărâmul vieții cu străzile-aurii
Luminat de slava Celui Preaînalt,
Tatăl Cel Ceresc ce-acolo-i Împărat!