E divorț în adunare

A pătruns în adunare,
Pe o aripă de gând,
Printr-o crăpătură mică,
Un divorț... căci pe pământ,
Astăzi este libertate,
Și o mare desfrănare,
Ce-i găsită din păcate,
Chiar și într-o adunare.

Plâng copii ce-și văd părinții,
Azi părinții despărțiți,
Ei rămân bieții copiii,
Ce-s de alții umiliți,
Se destramă unitatea,
Legătura părintească,
Și rămân atât de singuri
Ei pe lume ca să crească.

Ba mai mult... azi despărțirea,
E-un normal în adunări,
Ce trimit multe ființe,
Pe mai multele cărări
Ce îi duc înspre peire,
Pe acei ce nu-nțeleg,
Că o despărțire nu e,
După voia Celui drept.

Rămân lacrimi de durere,
Dar și răni nevindecate,
Case fără tați sau mame,
Și altare sfărâmate,
Și-adunări cu-o-nvățătură,
Ce-i împing înspre peire,
Căci învățătura este,
Cea lumească... despărțire.

Voi creștini de pretutindeni,
Care-atât de mult doriți,
Într-o mare răzvrătire,
Astăzi să vă despărțiți,
Despărțirea o să fie,
Și de Cel ce azi mereu,
Spune... , , Să nu se despartă,
Pe pământ ce-am legat Eu''.

Este-o mare urâciune-n,
Fața Celui ce e sfânt,
Despartirea între tată,
Și o mamă pe pământ,
Căci o despărțire este,
O nemulțumire mare,
Ce nu capătă vre-o dată,
Milă sau o îndurare.