E cineva, cântă

Isuse, Isuse, ascultă acum
Departe, pe dealuri, prin văi, pe câmpie,
un cântec de lacrimi, de jertfă și drum
e cineva, cântă prin zarea pustie.

E cineva, cântă...E unul, sunt doi,
sunt sute, sunt mii, sunt mulțimii fără zare
și cântă prin soare, prin noapte și ploi
un imn de iubire, de har și chemare.

E cântecul meu de dragoste, strâns
din primul fior de grea sfâșiere
din ziua când Ție, Isuse, Ți-am plâns
întâia iubire și-ntâia durere.

Ascultă-l cum crește mereu mai aprins,
mereu mai puternic, mereu mai fierbinte
o oaste, o țară, o lume-a cuprins,
o nalță, o-ncântă și-o poartă-nainte.

Asculta-i, Isuse... e imnul slăvit
din ziua când haru-Ți veni peste mine
și-n care-adevărul a rupt strălucit
tristețea trăită departe de tine.

Asculta-l, Isuse, e-ntregu-mi avut,
puterea, avântul și sfânta iubire,
comoara-mi întreagă, întâiu-mi născut
adus pentru Tine suprema jertfire.

Asculta-l, Isuse, în ceasul ceresc
când harfa se sfarmă pe culmi de extaze,
când lutul apune, când ochii privesc
uimiți, veșnicia de slavă și raze.