E ceasul vostru

Motto: „…Dar acesta este ceasul vostru și puterea întunericului.” Luca 22:53

Acesta-i ceasul vostru, loviți, loviți cu sete,
E-a voastră vreme bună și-a noastră încercare!
Vă punem totuși, astăzi, o ultimă-ntrebare:
De ce vi-i vorba multă și mințile încete?
Când respectăm cuvântul, nu noi suntem fanatici,
Ci voi lărgit-ați calea și ne-ați făcut ostatici.

Ne-ngrămadiți opinii cu gust de rătăcire,
Disprețuind același rod bun de pocăință
Ce l-am primit odată cu toți, prin stăruință,
Când ne făcurăm ziduri la fiece scornire.
Iar azi, loviți de rele, ne-apăsați de zor,
De parcă turma mică n-ar mai avea Păstor.

Loviți, e ceasul vostru și-al celui ce vă cere…
Căci a ajuns minciuna ca să ne ia de mână
Și, de o vreme-ncoace, e lege și stăpână
Pe-ndemnuri ce-altădată chemau la priveghere.
V-ați dus pe calea largă, plăcută la umblat –
N-aveți nici hopuri multe, nici stâncă de urcat.

Oare-ați uitat mirajul din ceasul vindecării,
Când alungam prin rugă pe fiii lui Amon?
Azi ne întindeți mâna, vorbiți cu-același ton,
Da-n hrana ce ne-o-ntindeți sunt fructele pierzării.
De blânda părtășie din vremuri ați uitat!
Noi suntem slabi în duhul, dar lumea ce v-a dat?

Ci aruncați odată toți idolii ciopliți,
Nu vă mai faceți pungă și ciucuri la veșminte!
Bogați în falsitate, săraci în simțăminte
Și goi pe dinăuntru, sărmani nesocotiți!
Sunt vulpi ascunse-n vie, degeaba acuzăm;
Veniți, nu-i gata harul. Veniți să ne rugăm!

— Cu haina Ta ne-ascunde, Isuse, goliciunea
Și iartă-i pe aceia ce lumii s-au vândut!
Speriate de vacarmul de îngeri ce-au căzut,
Mulțimile de iude își-nalță rugăciunea.
Și-atâtea lacrimi, Doamne, ne-or izvorî spre Tine,
Că, la vederea slavei ce-a fost de la-nceput,
S-or stinge de uimire oștirile străine!