E-aproape azi o-Mpărăție

E-aproape azi o-Mpărăție, durere-n ea nu va mai fi,
Nici moarte dar nici suferință, atunci noi nu v-om întâlni.

Se vede-n zorii ce se-arată, ce minunată este ea,
De pace plină și iubire, vre-o dat sfârșit nu va avea.

Un glas adesea se aude, deschide porțile de fier,
Mai face încă o chemare, pentru acei care ei pier.

E-un har s-avem parte de harul, ce pentru unii s-a sfârșit,
Căci au ales ei lepădarea, de Dumnezeul preaiubit.

E-un har și plânsul și mustrarea, cu toții să îl prețuim,
Să nu ne-ndepărtăm de cale, ca la sfârșit să nu murim.

Pe urma Lui s-avem toți pasul, cu El să ne asemănăm,
Să ne cunoasc-al nostru Tată, când va veni... să ne-nălțăm.

E-aproape azi o revedere, cu Cel pe-un nor ce va veni,
Cu El necazul și durerea, vre-o dată noi nu vom simți.

Cu El nici soarele nu-apune, cu El vor fi doar primăveri,
În Țara viselor ce este, ea vie dincolo de zări.
Amin