E-această bucurie

E-această bucurie prevalentă
Ce mă-nsoţeşte zilnic, pas cu pas.
Smulgându-mă din lumea repetentă
Mă umple cu dogoarea ei ardentă
Şi nu-mi îngăduie o clipă de răgaz.

E-această bucurie triumfală
De-a fi născut din nou pe-acest pământ.
De-a nu trăi o viaţă rece, goală,
Ci, înrolat în a credinţei şcoală,
Să fiu legat de-al Domnului Cuvânt.

E-această bucurie adăstată
Pe inimă, pe suflet, chiar pe pleoape.
Dintr-un izvor preasfânt alimentată,
Îmi dă puterea vie, nevisată,
Să merg, ca Petru, curajos pe ape!

E-această bucurie germinândă
Ce naşte-n duh o nobilă viaţă.
De Dumnezeu mereu, mereu flămândă
Mă-nalţă din izbândă în izbândă
Punându-mi cer pe pământeasca faţă.

E-această bucurie hărăzită
Ce are-n ea un aluat ceresc.
De Mâinile străpunse plămădită
Îmi dă aripi spre zarea însorită
Să zbor curat, în zbor duhovnicesc.

E-această bucurie ce lipseşte
Celor ce scurmă, straniu, în noroi!
E bucuria care molipseşte,
Cu haina ei pe om 'l-înveşniceşte
Făcându-l apt Împărăţiei noi.

Această bucurie-i o nirvană
Ce n-o găsești în zgomotul de jos.
Ea curge plin din a Iubirii Rană
În sufletul spălat, fără prihană
Şi-aici o au doar sfinţii lui Cristos.


Oct.24.2006