Durerea bradului

Durerea bradului



Stateam linistit cu fratii mei in adunare,
Si-L slaveam cu foc pe Creatorul,
Pana ce-au intrat intre noi cu tulburare,
Dand in mine cu toporul !


M-au luat ca pe-un facator de rele,
Si m-au trantit intr-un portbagaj obscur
De atunci, n-am mai vazut nici nor, nici stele
Doar fete necunoscute, pretutindenea-mprejur !


Din dorinta de castig si cu gand marsav,
M-au scos intr-o zi pe taraba la piata,
Si ca pe Iosif, m-au vandut ca sclav
Sa le slujesc atat cat mi-a ramas din viata !


Apoi, m-au tarat pana in casa
Si m-au suit pe-un trepied de fier forjat
Asteptand sa vad acuma ce-o sa iasa ?
Stand cu teama c-o sa ma faca imparat !


Si nu departe-am fost de banuiala…
Cand vazui ce au de gand sa-mi faca,
Cu-atatea globuri colorate si beteala,
Fara sa se gandeasca de-o sa-mi placa !





Niciodata nu m-am simtit atata de caraghios,
Ca si-n cele doua saptamani de groaza si calvar
M-am simtit precum un clovn cu zambet mincinos,
Ce trebuia s-aduca bunadispozitie, iar si iar !


Omule, gandeste-te ca m-ai lasat orfan
Doar sa-ti satisfaci un capriciu personal,
Si asta o faci fara nesat din an in an,
Ca sa-ti intretii modul de viata artificial !


De-ai stii cati zeci de ani imi trebuie sa cresc,
Te-ai gandi de doua ori inainte sa ma rapui c-o lovitura
Si m-ai lasa cu crengutele acestea sa-L slavesc,
Pe Cel ce mi-a gasit un loc in minunata Sa natura !


Pana nu demult eram bun si daruiam bomboane,
Dar dupa sarbatori totul s-a schimbat,
In sfarsit vad cerul, dar dintre tomberoane
Si scriu aceste randuri, trist si-ndurerat !


Ca prin toate casele pe unde-am fost,
Am vazut numai valuri de-amagire
Prea putina smerenie si multa frenezie fara rost
Ce nu preced a Domnului venire !


Ei imi zic ca fara mine nu e sarbatoare,
Eu le zic ca se mai inseala inc-o data,
Si nu vor nicicum sa inteleaga ca ma doare,
Sa Te stiu singur iar, la margini de inima-ncuiata !

~Amin~