După douăzeci de ani

Au trecut anii, peste noi, peste toti
Au trecut anii ca niste hoti
Dupa douazeci de ani, iata-ma am revenit
Pe plaiurile de poveste-n care am copilarit
Totu-i ca ieri, aievea-i totul, neschimbat
Bunicii dragi, au adormit si au plecat
I-am vizitat, nu mi-au vorbit
Si m-a durut si am plans mult
La capul crucii eu am stat
Si-am depanat povesti din amintiri
Si dorul prea mult parca azi m-a incercat
Dar n-am putut nimic sa fac
Si crucile de piatra, reci le-am mangaiat
Bunicii, unchii dorm în asfintit...
Totu-i la fel si este totul neschimbat
Parca mai ieri pe uliti m-am plimbat
Matusi si unchi parca mai ieri am vizitat
Satu-i la fel, nimic nu s-a schimbat
Si azi i-am vizitat pe toti la rand
Si sunt la fel, nu s-au schimbat nicicand
Chiar daca timpul a trecut nu au imbatranit
Parca pe loc ei timpul au oprit
Da, l-au oprit si azi m-au asteptat
Si toate amintirile ce m-au hranit, au inviat
Le multumesc ca ei nu m-au uitat
Si-i rog ca sa ma ierte ca am intarziat
Si-i rog ca sa pastreze satul neschimbat
Si casa batraneasca a bunilor ce au plecat
Le multumesc din suflet ca au renovat
Si n-au lasat ca timpul sa o prapadeasca
Caci pentru mine e o casa parinteasca
Caci anii care aici i-am petrecut
Traiesc in inima si nu pot ca sa-i uit.
Deci, dragi matusi si unchi si veri si verisoare
Va multumesc, va spun ca despartirea doare
Dar va promit c-am sa revin in sat
Ca totu-i viu in mine, n-am uitat
Nimic din ce-am copilarit si am trait
Acesta-i satul meu cel mult iubit
Pe voi, de asemeni eu va iubesc prea mult
Iertati-ma de v-am gresit, am fost copil, nu am stiut
Dar va iubesc si strig la Dumnezeu
Sa va pastreze asa cum sunteti tot mereu.