Dumnezeule Tată

—Dumnezeule Tată... ooo Tu Doamne, vremea din jurul meu îmi aduce fiorii reci ce mi-au înghețat buzele, mi-au acoperit ochii, mi-au îngreunat pașii, ba chiar oprindu-i deasupra prăpastiei în care îmi cade fulgerător privirea ce mă înspăimântă.
—Sub pașii mei văd răcnetul ce-i atât de aproape... a ajuns până în măduva oaselor, mă învelește cu sloi de gheață ce nu mă lasă să ies... . nu mă lasă să strig...
—Încet văd cum cobor în furia ce mă convinge să aplec privirea, mă slobozește îndepărtându-mă de tot ce-i viu.
Aproape de tine mă sufocă... îmi aduce tulburare căci mă vrea închinată lui.
—Dumnezeule... nu am ales să mă scufund... dar zilele grele mă apasă în nedorință, în neputință, în necredință~&,"&~. vreau să plec...
Chiar de plec unde nu ești, plec iubind... plec dorind, plec cu Tine-n gând, ca în locurile reci să mă încălzești, iubirea Ta să îmi fie așternut pe un adânc pietros.
Te voi avea în inimă mereu... chiar de mă va înghite.