Dumnezeu si...copiii

Dumnezeu si…copiii
de Octavian Sarb
( pentru Cristi si Alina )

Este mare bucurie,
In viata voastra de camin,
Iar, aceasta poezie,
Sa fie un semn divin.

Am inceput a scrie versuri,
Din dragoste de Dumnezeu,
Privind inspre a lumii mersuri,
Ce se modifica mereu.

Iata, c-a Lui indurare,
Si-n casa voastra s-a oprit,
Sa va aduca o schimbare,
Printr-un copil deosebit.

Nu-l priviti ca intamplare,
Ca pe un gand ce s-a-mplinit,
Ci, va-nchinati cu adorare,
In fata Celui Infinit.

Caci tot ceea ce are viata,
Coboara de la Dumnezeu,
Prieteni dragi, a mea povata,
V-o spun acum, sa stiti mereu.

Iubiti pe Cel ce ne-a creat,
Cu a Lui chip si-asemanare
Caci dragostea e semnul dat,
Pentru copiii de sub soare.

Oradea 21 Sept 2008