Dumnezeu si omul

Un hau , o-ntindere de ape
Doar Dumnezeu stie ce a fost ,
Caci dupa chip ceresc creat-a
Pe om , pentri ai da un rost .


Tarana El a modelat-o
Si a facut chip omenesc ,
Femeie i-a facut alaturi
Tot dupa chip Dumnezeiesc .


Multa intelepciune pus-a
In omul care l-a creat ,
Dar fructul pomului vietii
Il aruncase in pacat .


Si astfel rostul pentru care
Pe om , Dumnezeu l-a creat
De-a fi nemuritor pe lume
Satan prin Eva l-a schimbat .


'' Blestemat este pamantul
Astazi din cauza ta
Cu truda sa-iti castigi hrana ,
Cat aicea tu vei sta ''


I-a zis Dumnezeu atuncea
Omului ce l-a creat ,
'' In chinuri sa nasti femeie
C-ai amagait pe barbat '' .


Insa-n indurarea-i mare
N-a distrus din al sau plan ,
Nici pe om , nici pe femeie ,
Nici pe sarpele viclean .


El le-a dat intelepciune
Sa vada unde au gresit ,
Si peste-a lor goliciune
Cu haine i-a invelit .


Astfel de pomul vietii
Domnul i-a indepartat ,
Caci ei cunoscura deja
Ce e bine , ce-i pacat .


Tot pamantul se v-a umple
Cu ce Domnul a creat ,
Vor putea trai-n credinta
Sau sa cada in pacat .


Dumnezeu atotputernic
Si-a incheiat astfel lucrarea ,
Pe oameni lasat-a liberi
Sa-si aleaga singuri calea .


Ei puteau prin fapte bune
Viata vesnica s-o aiba
Sau imbratisand pacatul
Mantuirea sa si-o piarda


Dar in a vietii clepsidra
Timpul curge nencetat ,
Sarpele cu-a lui putere
Trage omul in pacat .


Insa pacatul s-a intins ,
Pe-ntreg pamantului cuprins
Si oameni-au nesocotit
Ce Dumnezeu a randuit .


Placerile acestei lumi ,
Ispite sunt necrutatoare
Ce sufletul il inrobesc ,
Si toate-acestea de ce oare ?


Caci Dumnezeu privind din ceruri
La oameni ce s-au inmultit
Si pe pamnat domnea pacatul ,
In inima Lui s-a mahnit .


De la mahnire la manie ,
E greu s-ajungi , dar Dumnezeu
A hotarat sa nimiceasca
Pamantul si tot ce e rau .


Caci oameni-au nesocotit
Pe Dumnezeu si-a Lui lucrare
Si astfel El a nimicit ,
Tot raul cu o urgie mare .


Un om neprihanit lasat-a
Cu-a lui familie cu tot ,
Sa supravietuiasca apei
Ce-a revarsat-o la potop .


Un curcubeu lasat-a Domnul
Ca semn de-aducere aminte ,
Ca nu v-a nimici pe om
Cu apa de acum-nainte .


Si astfel de la Noe-ncepe
O noua viata pe pamant ,
Dar oamenii nu iau in seama
Pe Dumnezeu si-al Sau cuvant .



Dar Dumnezeu cu bunatate
Si mila la om a privit ,
Cum in a raului mocirla
Se afunda necontenit .


Timpul s-a scurs , precum o apa
Se scurge lin de la izvor
Cu mila mare Creatorul
Priveste la al sau popor .


Pentru a-si arata iubirea
Si pentru-a sterge-al nost pacat
La chinuri El si-a trimis Fiul
Ca sa moara crucificat .


Aceasta e jertfa suprema
Si Dumnezeu ne da s-alegem
Cu Isus vrem sa stam la masa
Sau spre pieire vrem sa mergem .


Exemplu El ne este-n toate
De dragoste si de-nfranare ,
Privind spre cruce la Golgota
Il mai vedem pe El noi oare ?


Cu ochii atintiti spre cer
In noi se naste o-ntrebare ,
De ce-ai ingaduit sa moara ?
Caci lumea merge spre pierzare .


Si-atunci gasim in Cartea Sfanta
Pastrate ca si un tezaur
Cuvinte sfinte , slove drepte ,
Puse intr-un verset de aur .....

'' Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ''

Ioan 3: 16