Dumnezeu a ascultat

DUMNEZEU A ASCULTAT
10.01.2010 (1 Samuel 1:1-19)

În inimă, înfiptă-i teama
Şi lacrimi calde-ţi sapă faţa
Durerea, frica, neputinţa
Înfig în suflet colţi ca lama.
Iubeşti pe cel sortit de Domnul
Şi pe cei dragi îi mulţumeşti
Faci bine-n fapte preafireşti
Dar peste toate, el-cel-răul trimite solul.
Şi te-nfioară şi te înţeapă,
Te umileşte şi te râde.
Îţi zice prost şi te ascunde,
Speranţă nu-i, pluteşti pe apă…
E duh şi-i rău şi-ţi ştie oful,
Cu măiestrie te subjugă,
Cei dragi par toţi că vor să fugă…
Unu-i cu tine şi e Domnul.
La EL să strigi în întristare,
La Dumnezeu cel Bun şi Drept
Părinte-al nostru Înţelept,
La EL găseşti sfântă-ndurare.
EL te ascultă-n Rugăciune,
EL şterge lacrima de sare,
EL milă dă şi dă iertare
Şi mângâie în astă lume.
Pe Ana, soaţa umilită,
Doar EL, în marea-i îndurare
Răspuns i-a dat la întristare
Când Rugăciuni plângea smerită.
Căci Ana-n Rama a fost sortită
Să zămislească rod de aur
Pe Samuel, promis tezaur
Al Domnului prin juruinţă.

Aceasta este Calea sfântă
A ungerii cu Dumnezeu:
Credinţa-n jertfa ce sunt eu
Pentru a Domnului Poruncă.
De simţi vreun ţep
Împuns în suflet
De mâna omului şiret,
E pentru Domnul… fii-nţelept! AMIN.