Dulce întâlnire

"Vino cu mine din Liban, mireaso, vino cu mine din Liban! Privește din vârful muntelui Amana, din vârful muntelui Senir și Hermon, din vizuinile leilor, din munții pardoșilor!" (Cântarea Cântărilor 4:8)

Peste dealuri ruginite
Se aşterne înserarea,
Umbre largi se-ntind grãbite
Sã-mi întunece cãrarea.

Cãrãruia mã conduse
Pe sub brazii din pãdure,
Pe sub cetinile-ascunse
- Mişcãtoare forme sure -

Merg-nainte. Dar deodatã
O crenguţã mã opreşte,
Mã priveşte şi se-ntreabã:
"La ce, oare, se gândeşte?"

Poate îşi aduce-aminte
De un vis demult, ferice,
Şi aşa, fãrã cuvinte,
El încearcã sã-l explice...

"Strãluceşte-n întuneric
Chipul preaiubitei mele;
Ochii-i se deschid feeric
Precum douã floricele."

Gingaş, fãrã de pereche,
S-a plecat puţin crenguţa
Sã-mi şopteascã la ureche:
"Ce frumoasã e (... )"

Mai târziu, târziu în noapte,
A-nceput uşor sã ningã
Şi mãrunţii stropi de apã
De pe pãr sã se prelingã.

M-am întors, ducând cu mine
Dorul sfânt al întâlnirii
Pânã când, cu frunţi senine
Vor şedea alãturi mirii...

"O luminã sã vã fie
Cel ce suflete vegheazã;
Şi-ntr-o dulce armonie
Domnul sã vã aibã-n pazã!"

Peste cãrãruia veche
S-a-nclinat uşor crenguţa,
Lin şoptindu-mi la ureche:
"Sã ai grijã de (... )!"

Şi simţii înviorarea
Când, cu mâna ei pe strunã
Dulce ne cântã cântarea:
"Noapte bunã! Noapte bunã!"