Duhule,vorbește

Ne chinuiește foamea și somnul prin biserici,
Adesea ne e gândul neroditor pământ,
În inimi avem iarnă, suntem străini, himerici,
O, vino și vorbește-ne Duhule Sfânt...

Noi dăm ades concesii paraginilor urii,
Cuvintele mustesc în râuri de venin
Și-așa ca-ntr-o visare, din colțurile gurii,
Rostim din când în când un somnoros amin...

Suntem pierduți adesea prin labirintul minții,
De-atâta vaiet, Tera, e astăzi un spital,
Treziți-vă acum voi cei de-un Duh cu sfinții,
Spălați-vă de veacul acesta canibal! ...

Și, vai, câtă pierzare e într-un gest al mâinii
Și câtă lăcomie mocnește în priviri! ...
Ades, fugind de oameni, ne însoțim cu câinii
Uitând c-avem un Tată și-o casă în măriri.

De-atâta frământare, noi nu mai știm ce-i somnul,
Ne-au invadat armate de negre legiuni,
Treziți-vă, biserici, Isus Hristos e Domnul,
El încă ne vorbește prin semne și minuni! ...

Și-i secetă cumplită ce arde-adânc în oameni,
Deci, vino și vorbește-ne, Duhule Sfânt,
Pe drumurile lumii sunt mii și mii de fameni
Ce nu-ți cunosc puterea, nu știu de legământ...

Trimite-ne pe drumul sortit de dinainte
Precum odinioară pe Filip l-ai trimis
Și fi-ne Tu vorbirea în lucrurile sfinte
Căci sunt atâția fameni grăbind înspre abis.

S-a pârguit neghina și grâul pe câmpie
Hambarele așteaptă și focu-i ațâțat,
Căci e în pragul ușii Cel ce-a promis să vie,
Deci, Duhule, adună-ți fecioarele la sfat! ...

Mai e puțin și glasul va răsună în noapte,
Pedeapsa va preface în scrum acest pământ...
Să nu se piardă boabe din spicele răscoapte
Tu, vino și vorbește-ne Duhule Sfânt! ...