DUHUL SLAVEI

DUHUL SLAVEI

Duhul Sfânt veni din slavă
Să ne dea aripi de rugă
Şi lucrări miraculoase
Ce pun demonii pe fugă.

Vâjâitul Său puternic
Este-un semn de biruinţă
Pentru-acela ce se roagă
Şi-L aşteaptă cu credinţă.

Locul unde stau creştinii
Este sfânt precum e Duhul
Ce-a venit să umple casa,
Însă, mai întâi, văzduhul.

Şi-astfel a trasat o cale
De lumină şi speranţă
Celui nebăgat în seamă
Ce-i privit precum o zdreanţă.

El a scos din adâncime
Nestemate de iubire
Ca în focul Său cel sacru
Să le dea şi strălucire.

Limbi de foc peste persoane
Ce-s ca fierul, sau ca lutul,
Au făcut minuni reale
Să sfinţească începutul.

Toţi aceştia sunt azi una
În Cristosul Învierii
Şi ei pot da mărturie
De speranţa revederii.

Dar lucrarea nu-i oprită
La Biserica primară;
Ea continuă şi astăzi,
Ca un zid de piatră rară.

Focul sacru poate-aprinde
Inimi lângă inimi sfinte
Viaţa lor să poarte-n lume
Mărturii fără cuvinte.

Dragostea e cea mai sfântă
Armătură decât toate
Ce nu caută foloase
Ci doar suflete curate.

Harul nu se dă prin fapte
Ci doar inimilor frânte,
Celui ce-şi deschide gura
Psalmi de har ceresc să cânte.

Umplerea nu-i parţială,
Nu-i nicicum lucrarea Firii.
Toţi pot Duhul să-L primească
În arena mântuirii.

Nu uita, iubit creştine,
Pentru-acea conformitate
Care-o cere Duhul slavei
Cu-Adevăr şi cu Dreptate,

Să transmiţi deci Vestea Bună
Că Isus, Botezătorul
Cu Duh Sfânt şi cu putere,
A deschis şi azi Izvorul.

Cine poate să-L închidă?
Numai inima firească
Ce respinge Adevărul
Şi oferta Lui cerească!

Harul, ungerea divină,
Nu se dau ca altădată;
Toţi pot astăzi să primească
Duhul slavei fără pată.