Duellum

Sa-Ti multumim?
De nu au fost in stare geloasele nocturne
In freamatul potcoavelor de stele cazatoare,
Sa-si franga luna si s-o bea cu apa rece.
Nu vom putea nici noi de-ajuns,
Atat cat vom vrea deplin pana in cer la nunta,
Chiar de ne vom face schele,
Trupul sa ni-l dam ca jertfa pe arena mortii,
Sa intelegem precum am vrea sa-Ti multumim…
Nu vom putea!

Doar noi insine ne vom multumi,
Sa-Ti fim unelte-ale genunchilor batatoriti
Cu inima zdrobita-n trup,
Pe capete in lupta ingerilor nostri,
Cu glasul sfasiindu-Ţi cerul…
Sa tremure vrajmasii nostri-n iad.
Macar atat am vrea si noi sa facem!

Sa-Ti multumim?
Ne dor camasile manjite cu sange
Ale neamului nostru
Si anii-s prea putini, credinta noastra-i muta,
Trairea cuvintelor noastre de-un bob ne desparte…
Fapte, nu vorbe, ne cere mantuirea,
Caci doar de ochii lumii ne intindem mana.

Sa-Ti multumim am vrea…
Da-n nepasare nu vom putea caci cerul plange.
Solutia ne sta la indemana
Si pilda tintei noastre ne este zugravit pamantul.
Comoara ascunsa, ce a fost gasita…
Sa vindem tot ce avem de pret,
Chiar eu-l sa-l supunem smochinului uscat
Si-abia atunci tot cerul multumirii noastre,
Ne va gasi nu stane de mustar
Cu mainile prinse-n colti de lei,
Ci dandu-I Domnului slava
In splendoarea hainei multumirii fara pata.
Iti multumim Doamne!