Du-ne peste vremi mai iute

Du-ne Doamne mult mai iute peste vremuri care vin,
Peste valea care astăzi, ne desparte Domn divin,
Să vedem vrem mai în grabă, revenirea pe un nor,
Vrem să fie astăzi Doamne, înspre cer... un ultim zbor.

De-ai voi această vreme, ai putea a o grăbi,
Inimile întristate, pentru a le-nveseli,
Gurile care te strigă, vor cu îngerii să-ți cânte,
Și ființele de Tine, nu vor a mai fi flămânde.

Vrem s-aduci și rasaritul, mai în grabă pentru noi,
Să rămână-n urmă lupta, ce-i de-o lungă vreme-n toi,
Adu vremea cea din față, ce-i de Tine mai aproape,
Și îndepărtează astăzi, sufletele vii de moarte.

Să învârți mai iute ceasul, care vremea ar grăbi,
Este-o mare azi dorință, căci mulți vor a te-ntâlni,
Vino Doamne... vrem pământul, azi în urmă să lăsăm,
Vino... căci de-o lungă vreme, noi pe tine te-așteptăm.

Acea mare întâlnire, dintre noi să o grăbești, Pân-atunci te rog cu milă, înspre noi ca să privești,
Dumnezeul moștenirii, adu clipa de sfârșit,
Astăzi vrem ca ea să fie, tot de azi... și-un infinit.

Și mai vrem față în față, chiar acum să ne privim,
Să călcăm de azi pe strada, aurită ne dorim,
Sfântule... adu azi viața, veșnică care va fi,
Știm că nimeni niciodată, n-ar pute-a ne despărți.

Dar aceste mult dorite, care sunt de noi acum,
Vrem ca ele să se-arate, astăzi Domnul meu pe drum,
Să sfârșească suferința, dar și vremea ce-a venit,
Trece-ne de toate-n grabă, adu astăzi un sfârșit.