Du-mi tu gândule azi gândul

Du-mi tu gândule azi gândul, mai departe de pământ,
Mai aproape de Acela înspre care al meu gând,
Se strecoară printre vise, printre razele de soare,
Ca s-ajungă să cunoască, bucuria-n întristare.

Du-mi a inimii privire, gândule... în ceruri sus,
Mai aproape de-nceputul, ce începe cu Isus,
Ca să uit trecutul care, gândul meu îl urmărește,
Dar nici inima trecutul, astăzi el n-o ocolește.

Gândule... să-mi duci azi pasul, înspre ce eu îmi doresc,
Fără ca furtuni sau valuri, eu pe drum să le-ocolesc,
Tu prin ele alergarea, să mi-o duci căci eu aș vrea,
Gandule... s-ajung în locul, unde vrea inima mea.

Du-mi privirea printre stele, să-l zăresc pe Domnul meu,
Dincolo de nori, de ele, să răzbat aș vrea azi eu,
Unde-s zile doar cu soare, unde-s străzile-aurii,
Unde Doamne lângă mine Tu pe veci o să rămâi.

Du-mă tu pe-a tale aripi, gândule în ceruri sus,
Să cunosc Împărăția, veșnicului sfânt Isus,
Unde vre-un sfârșit nu are, tot ce astăzi îmi doresc,
Dragostea fără de margini, viața ce vreau s-o trăiesc.

Să mă lași acolo unde, ce-i aici nu va mai fi,
Căci am gândule dorința, doar în el eu a-mi sfârși,
Alergarea care astăzi, gândule ea tot îți spune,
Să privești doar înainte, nu-n întunecata lume.

Să privești, s-alegi în viață, doar lumina care-i vie,
Gandule tu de o cauți, vei găsi și în pustie,
Drumul catre cer când viața, te va duce la răscruce,
Tu să nu lași să coboare, gândul tău ci doar să urce.

Doar să urce, să se-nalțe, către-al meu Domn și Stăpân,
Cel ce-i viu, ce este veșnic, ce-i adevărat și sfânt,
Liniștea și pacea sfântă, doar acolo va găsi,
Și nicicând, în alergare, el nu va mai obosi.