Drumurile zgrunțuroase

Drumurile zgrunțuroase,
Netezite vă vor fi,
De ve-ți asculta Cuvântul
Ce vă poate mântui,
Orice vale astupată,
Vă fi ea de harul Său,
Dacă vă-nchinați în viață,
Numai Lui... lui Dumnezeu.

Căile nu vor fi strâmbe,
De pășiți pe urma Sa,
Munții ce vă stau în față,
Într-o clipă-i vă muta,
Roadele dacă ve-ți face,
Numai pentru Dumnezeu,
Ve-ți primi de sus putere,
De-l ve-ți lăuda și-n greu.

Glasul Său mereu se-aude,
Să-l urmați chiar de vor fi,
Vremurile ce-s din urmă,
Lupta grea ve-ți birui,
În Cuvântul Său e pace,
Ve-ți găsi salvarea Sa,
Dacă chiar și-n încercare,
Doar de El ve-ți asculta.

Sub lumina ce-și grăbește,
Pasul ei spre-acest pământ,
Să rămâneți totdeauna,
Ca să nu urcați plângând,
Cine nu-și îndepărtează,
Pasul pe cărarea grea,
Nu vă ști ce e pieirea,
Veșnicia va avea.

Nu vă dați vre-o dat în lături,
Suferința de-ntâlniți,
Nici sub greul ei o clipă,
Alergarea nu opriți,
Vă v-a-mpodobi coroana,
Ce în ceruri ve-ți purta,
Suferința e-o valoare,
Închinați să stați în ea.

Nu vă temeți nici de vestea,
Ce pământul a-ngrozit,
Adăpostul vostru este,
Cel ce moarte-a biruit,
Straja voastră-n dimineață,
Trează țineți-o mereu,
Să nu pierdeți revenirea,
Fiului de Dumnezeu.
Amin