Drumurile vieţii

Drumurile vieţii, toate,
Oricât ar fi de frumoase,
Ajung rele, zbuciumate,
De-s prea lungi şi prea spinoase.

Dar oricum ar fi cărarea,
Când mergi cu Isus Hristos,
Se topeşte supărarea,
Şi ai pasul mai voios.

Lângă Domnul, bucuria
Se deschide ca o floare,
Şi toată călătoria
E-o potecă înspre soare.

Însă dacă mergi pe cale
Fără Domnul, n-ai nici har,
Toate drumurile tale
Sunt umblare în zadar.

Deci nu mai pleca de-acasă
Făr' o binecuvântare;
Şi din inimă să-ţi iasă
Orice gând de neiertare.

Dar un gând de preamărire
Lui Isus dacă i-l dai,
El te umple cu iubire
De parc-ai umbla prin Rai.

Drumurile vieţii, toate
Oricât ar fi de uşoare,
Ajung grele când te bate
Ura lumii bârfitoare.

Dar tu cântă prin suspine,
Nu lăsa credinţa jos,
Domnul schimbă rău-n bine,
Altfel n-ar fi El Hristos.

Nu-ţi lua un sac în spate
Cu argint şi-ngrijorare;
Că oricum le laşi pe toate
Când ajungi la înserare.

Dar credinţa niciodată
Să n-o pierzi pe drumul greu,
Şi păstrează-ţi-o curată
Pân' ajungi la Dumnezeu.