Drumuri

DRUMURI

O slăbiciune care cheamă
La înălțareacea deșartă
Aunui suflet de pomană,
Menit să aibă altă soartă

Printr-oncercare oarecare
Să lase modestia lui
El care-avea speranță mare
De-a nu ajunge-al nimănui

De fapt coboară fără veste
Și-ntr-o masură mult prea mare
Și sufletul acela este
Supus la „tragică, , onoare! ...

Dar de se-ntoarce-n fosta stare
Viu el va fi și înălțat
Iar întâmplarea oarecare
Se șterge și-i fără păcat

Pe drum greșit perseverând,
Se va simți „eroul, , zilei
De fapt coboară ani la rând
Trepte ce-l lasă-n voia milei

Deci poți din două să alegi
Care din ele-idrumul său
Smerit trăind prinDumnezeu
Siau jertfă pentru duhul rău.