Drumul deznădejdii și întoarcerii

Drumul deznădejdii și al întoarcerii



Făptura umană, des
Pe cel Rău imită,
Rămân de cules
Ură și ispită.

Cu voință frăntă
Și Cel rău în spate,
Se-ndreaptă spre moarte,
Cerul îl irită-i

Dă mânie multă
Aducând insultă,
Celor care cântă
Cântec, cu-alăută

Sfatul bun n-ascultă,
Pe-o cărare mută,
Pustie se duce
Speriat de Cruce.

Uită, mica cetățuie,
Și din rob, Lui Dumnezeu,
Bate iar pe Domnu-n cuie
Făcînd voia Celui rău,

Duhuri rele îl împing
Spre lucruri atrăgătoare,
Dorințe ascunse-nving
Pentru-o slavă trecătoare.

I s-ar potrivi pedeapsă,
Cloaca iadului arzând,
Focului etern nu-i pasă
De cei ce sufletu-și vând.

Dar, se fac minuni sub boltă,
Ceru-n jertfă milostivă
Răspunde l-a lui revoltă,
Și-o consideră naivă.

De nu cobora Hristos,
Să se nască pe pământ
Ca făptură și Cuvănt,
Pentru orice ticălos,
Prin Jertfa-i de bun miros,
Rămâneam, pleavă risipită jos,
Care arde-ntr-un fum gros.

Ne ridică sus spre Slavă.
Viață veșnică-a lăsat
Pentru noi spiță bolnavă,
Șterge oricare păcat.

Glorie, strigați-i Lui! ! ...
Domn al universului,
Care-nvins-a prin Iubire
Oricare mare oștire.

Și strigați-i, Osana! ...
Preamărind lucrarea, Sa
Prin care, iadul l-a-nvins,
Iertând fiecare ins.

Doar cei ce încalcă legea
Repetat, dar o cunosc,
Și o fac in mod voit
Și nicicum nu recunosc,

Nu se roagă, de iertare,
Ci se duc pe aceeași cale.
Ei, ajung pe-o cale lată
Cu Balaurul odată.

Hrană, unui foc nestins,
Și cu acel, fals proroc,
În a iadului cuprins,
Și se plâng că n-au noroc.

Maria Despescu
06.12. 2021Ora 19.00