Drumul ce e-ngust e greu

Drumul cel e-ngust e greu,
Dar la capăt strălucește,
Cine până la sfârșit,
Luptă... lupta biruiește.

Sabia credinței sfinte,
Cine-o poate mânui,
Va rămâne în picioare,
Orișicât de greu ar fi.

Cine-n noapte nu cedează,
Urma albă va vedea,
Lupta-n noapte nu-i ușoară,
Vânturi mari lovesc în ea.

Cine-armura își păstrează,
Va ieși biruitor,
Noaptea nu-i o veșnicie,
Timpu-n ea e trecător.

Cine lacrimi multe varsă,
Va fi de putere plin,
Va avea și alinarea,
Prin fiorul sfânt, divin.

Plânsu-i azi dar nu știi mâne,
Cât de mare poate fi,
Bucuria, căci la noapte,
Poate Domnul reveni.

Cine rănile le duce,
Cu privirea doar în sus,
Va purta cununa vieții,
Dăruită de Isus.

Cine valurile vieții,
Le întâmpină cu greu,
În tăcere-n umilință,
Va cina cu Dumnezeu.

Cine în ascuns suspină,
El cântări va secera,
Sus... cu îngerii în coruri,
Veșnic se va bucura.

Lacrima ce azi îi curge,
Mâine îl va-ncorona,
Azi de-i obosește trupul,
Mâine-l poate înălța.

Cine poartă azi credința,
Ca o salbă-n jurul său,
Va vedea întotdeauna,
Cât de mare-i Dumnezeu.

Cine inima-și apleacă,
Nu va fi zdrobit vre-o dat,
Ascultarea este-o armă,
Dăruită de-Mpărat.

Stăruința-n rugăciune,
Doar victorie aduce,
Și lumină celui care,
Stă în rugă la răscruce.

Ea aduce mântuire,
Omului ce-i credincios,
Rugăciunea este firul,
Ce-l unește cu Hristos.
Amin