Dreptatea Cerului

Ce ciudată este viața:
Faci un bine, ei te urăsc,
Taci și le vezi tu soarta
Celor ce se prăpădesc.

Le vorbești cu bunătate,
Îi oprești din drumul rău,
Dar răspund cu răutate,
Blestemând numele tău.

Orbiți total de-al lor păcat,
Ei judecă pe orisicine,
Bârfesc cu suflet întinat
Și scuipă peste ce e bine.

Dar vine Domnul în splendoare
Și va face dreptate deplină,
Dând iad și chin la fiecare
Ce-a presărat în jur rușine.

Eu știu că Dumnezeu Cel Mare,
Privind din Cerul Lui cel sfânt,
E singurul Judecător care
Vede tot omul pe pământ.

Din mila Lui cea nesfârșită,
Cel ce se îndură și dă pace
De ai lui copii ce nu i-au mită
Le va da viață și iertare.

Căci mila învinge judecata,
Și dragostea stinge mânia,
Prin dărnicie rupi tu plata,
Iertarea naște veșnicia.

Tot ce-ai făcut se va întoarce,
Orice cuvânt, orice păcat,
Nimic în umbră nu se face,
Plătești tot ce ai semănat.

Omule, privește Cerul și te teme,
Viața-i doar o clipă care zboară,
Nu lăsa a ta mântuire să blesteme:
Ce semeni azi, te-ngroapă sau te-nălță!