Dreapta Ta

Tu-mi numeri paşii vieţii efemere
căci mă cunoşti mai bine decât mine.
Când la răscruci am semne de-ntrebare,
Tu mă ghidezi cu dreapta Ta, Divine.

Împovărat când mă aplec sub grijuri
şi sufletul îmi geme cu mâhnire,
simt dreapta Ta grăbind în ajutoru-mi
să-mi ia povara şi-mi dai uşurare.

Când însetat de arşiţă şi vânturi
sunt gata să mă prăbuşesc în tină,
Tu mă-ntăreşti cu dreapta Ta din ceruri
şi braţul Tău făptura îmi alină.

De-mi obosesc picioarele-amândouă
în drumul ce se-ntinde anevoios,
cu dreapta Ta îmi dai tărie nouă
să îmi continui mersul neîndoios.

Atunci când ochii se îneacă-n lacrimi
iar inima suspină cu mâhnire,
cu dreapta Ta durerile îmi curmi
şi verşi în stropi balsam de vindecare.

Când fraţii mei nu-mi înţeleg credinţa
şi mă batjocoresc fără-ncetare,
cu a Ta dreaptă spulberi necredinţa
căci Tu priveşti spre ei cu îndurare.

Văd dreapta Ta ca mâna de Părinte
ce descreţeşte fruntea-ngândurată.
O strâng la piept şi o sărut fierbinte
drept mulţumire pentru grija toată.

Galati,
Cristina Magdalena Frâncu