Dragostea şi darul

De câte ori mai scriu un vers
Mă-ntorc în timp şi mi-amintesc
De unde Domnul m-a luat
Şi cum la cruce m-a purtat

Mi-a arătat al Său Fiu Sfânt
Cum a răpus acest pământ
Pe cel , ce încă-l stăpâneşte
Şi cât de mult El mă iubeşte

Mă uit în drumul din trecut
Şi văd cum eram surd şi mut
În minte eu aveam altarul
Pe care se jertfea ,,murdarul,,

O viaţă plină doar de pete
Ce mă purtau în văi deşerte
Unde minciuna şi omorul
Îmi îndreptau spre iad piciorul

Văd urmele-mi rătăcitoare
Cum s-au oprit din alergare
Şi pe Isus cum îmi vorbeşte
,,Nu-ţi fie teamă, te opreşte,,

Căci pentru tine am venit
Demult te caut, te-am găsit
Şi vreau să-ţi spun, căci Tatăl Meu
Azi vrea să fii pe veci al Său

El m-a trimis şi pentru tine
Ca sus în ceruri să-ţi scriu nume
Să nu mai fii orfan nicicând
Ci trecător pe-acest pământ

Nici surd, nici mut ca altădată
Ci să vorbeşti de Bunul Tată
Cum te-a iertat şi te-a salvat
Şi daruri sfinte cum ţi-a dat

Unul din ele-ţi este scrisul
Mărturisind de Paradisul
În care Tatăl, Eu şi Duhul
Împodobim întreg văzduhul

Pentru acei, ce au crezut
În Dumnezeul Veşnic, Sfânt
Că numai El poate fi Tată
Celui, ce-I poartă slava toată.

Amin!