DRAGOSTEA MAMEI

Sfânta dragoste de mamă e crâmpeiul de jertfire
Ce ne-nobilează viaţa chiar de la prima privire.
Ea ne-ajută să-nţelegem că iubirea-i sensul vieţii
Cum e roua care cade chiar în zorii dimineţii.

Este şi Agar ca mamă un exemplu timpuriu
Pe când Dumnezeu trimite ajutor într-un târziu.
Şi copilul ei, vai! , plânge, mama l-a lăsat deoparte.
Ea ştie că moartea vine nefiind aşa departe.

Dumnezeu aude glasul unui fiu ce-n tufe plânge
Şi pe mamă-o cheamă grabnic ca la piept să-l poată strânge.
Domnul îi deschide ochii şi Agar vede izvorul.
În apă se răcoriră mâna mamei şi feciorul.

Dumnezeu creştea copilul şi de mamă avea grijă
Ca să nu-i lovească ochii a îngrijorării schijă.
Lumea cu-ale ei ispite în părinţi şi azi loveşte
Ca să li se ia copiii samavolnic, mişeleşte.

Dragostea de mamă însă totdeauna va învinge.
Ea e focul ce din suflet niciodată nu se stinge.
Sufere societatea când o casă se destramă
Căci acolo, în mod sigur, nu e dragostea de mamă.

Iochebed, mama lui Moise, are-o inimă vitează.
Prin credinţa ei cea tare copilaşul şi-l păstrează.
Ca de moarte să-l păzească într-un sicriaş îl pune
Şi-l acopere în taină cu-al ei plâns de rugăciune.

Iar Amram o însoţeşte pân’ la Nilu-ascuns privirii
Ca s-aşeze sicriaşul cu suspansul povestirii.
Iar Maria îl veghează până vine dintrodată
Să se răcorească-n apă din palat o altă fată.

Fiica regelui se-arată alergând cu voie bună
Cu un grup de-nsoţitoare ca şi pietrele-n cunună.
Ea zăreşte între trestii copilaşul care plânge
Şi degrabă pentru dânsul inima din piept îşi frânge.

Îl ridică, îl adoptă şi îl scoate-atunci din ape.
I-a dat numele de Moise ca de moarte să îl scape.
Dumnezeu era la lucru şi-l păzea pe Moise bine
Ca planul răscumpărării să nu fie de ruşine.

O femeie cananeancă avea fiica greu bolnavă,
Bântuită de un demon, într-o stare foarte gravă.
La-nceput Mântuitorul dă semnal că o respinge.
Însă dragostea de mamă pân’ la urmă ea învinge.

Astă mamă chiar păgână e de Domnul lăudată
Pentru marea ei credinţă în necazuri încercată.
S-a smerit cu tot statutul ne-evreilor din lume
Şi-a mizat pe îndurarea Domnului care îi spune:

„O, femeie, mare-ţi este azi în pieptul tău credinţa!”
Astfel s-au unit în rugă dragostea cu umilinţa.
Şi-a ieşit din acea fată duhul rău în lume-afară.
Iar pe cerul mamei sale se făcuse primăvară.