Dragostea lui Dumnezeu m-a urmarit

Pe drumuri reci și fără soare,
Credeam că merg doar eu, la întâmplare,
Dar pași de har veneau încet, ușor,
Iar dragostea Lui mă striga din zori.

Când am căzut și m-am oprit din mers,
Un cântec blând din cer a șters din stres,
„Nu ești pierdut, Eu sunt cu tine”,
Și inima a prins din nou lumine.

Dragostea Lui m-a urmărit mereu,
Prin noapte, prin ploaie și nor greu,
Ca soarele care răsare senin
Și schimbă durerea în cânt și alin.

Când am fugit pe drumuri depărtate,
Crezând că viața-mi e pierdută-n toate,
El m-a găsit cu brațul deschis
Și mi-a vorbit de harul promis.

Mi-a pus în suflet pace și cântare,
Mi-a presărat speranță pe cărare,
Și din cenușa zilelor pustii
A ridicat lumină-n bucurii.

Acum privesc spre cer cu veselie,
Cu inimă plină de bucurie,
Căci dragostea Lui nu m-a părăsit,
Ci pas cu pas mereu m-a urmărit.

Prin râs și lacrimi, prin orice zi,
El mi-a fost aproape, m-a știut iubi,
Și astăzi cânt cu glas luminos:
Ce mare-i dragostea lui Hristos!

O, har divin, ce m-a găsit,
Când nimeni parcă n-a venit,
Tu mi-ai schimbat al vieții drum
Și mi-ai aprins lumină-n drum.

De-aceea cânt și voi cânta
Cât inima în piept va sta:
Slăvit să fie Dumnezeu,
Că dragostea Lui m-a urmărit mereu!