DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU

Trei cruci pe-un deal, pe Dealul Căpăţînii.
Pe ele-atîrnă-n frînghii strîns legaţi,
Şi ţintuiţi de braţe, în piroane,
În crudă agonie, trei bărbaţi.

Şi pe toţi trei, Pilat îi judecase.
Toţi trei au fost bătuţi, batjocoriţi,
Toţi trei purtat-au crucea în spinare,
Şi-apoi urcaţi pe ea şi răstigniţi.

Şi încă mulţi pînă atunci şi după,
Au suferit acelaş crunt calvar,
Sfîrşind în agonie şi ruşine
O viaţă irosită în zadar.

Doar unul din cei trei, venind în lume,
Dusese-o viaţă fără de păcat,
Dar a luat asupra Lui povara,
Ce-a răstignit-o-n lemnul blestemat.

Şi mulţi se întrebau şi se întreabă:
"Cu ce a fost de alţii deosebit?
A suferit la fel cu ei, pedeapsa
Şi tot la fel cu ei a şi murit! "

Da, cînd priveşti la trupurile moarte,
Poţi spune c-a murit la fel ca ei,
Chiar dacă-şi dădea Duhul, fără vină,
Nu Îl deosebeai dintre cei trei.

Cînd L-am văzut cu-o seară mai ’nainte,
Rugîndu-se-n grădina Ghetsimani,
Trei ucenici Îl însoţeau, dar iată-i
Dormind un somn adînc, pe bolovani.

Şopteşte ridicînd spre Tatăl, ochii,
Fiul dintîi, născut din Dumnezeu;
Sudori de sînge-I picurau pe frunte:
" Tată, paharu-acesta e prea greu!

Ştiu c-am venit în lume pentru Tine,
Ca să găsesc tot ce era pierdut,
Şi voi plăti pe cruce preţ de sînge
Ca să răscumpăr ce a fost vîndut.

Dar, Tată, Eu sunt Fiu născut din Tine
Şi una suntem, cum am fost mereu.
Iar cînd voi lua pe umeri vina lumii,
Nu voi mai fi cu Tine-un Dumnezeu!

Cum să suport eu clipa blestemată,
Cînd, adunînd tot ce-ai dispreţuit,
Voi fi o urîciune pentru Tine,
Păcat, pe lemnul crucii răstignit!!!

Îţi vei întoarce ochii de la Mine
Şi se va-ntuneca întreg pămîntul.
Şi cum voi sta Eu despărţit de Tine,
Ca să-mplinesc pe cruce, legămîntul?!

Nu cred că am să pot să beau paharul !
Din cupa de păcate nu pot bea!!!
Dar totuşi Doamne, totuşi, pentru Tine,
Voi face voia Ta, nu voia Mea!!! "

Acum am înţeles de ce, pe cruce,
Din toţi, doar El era deosebit:
Cînd s-a făcut păcat pe lemnul morţii,
Ne-a arătat, cît Tatăl ne-a iubit !!!