Dragostea adevărată

Mi-ai dat Doamne mie-n viață,
Să cunosc cu-adevărat,
Dragostea lui Ionatan,
Când el haina-n dar i-a dat,
Celuia ce îl iubise,
Celuia apropiat,
De-a sa inimă, de David,
Ce-l iubise ne-ncetat.

Mi-ai dat Doamne mie-un frate,
Pentru care astăzi vin,
Jos la poala crucii Tale,
Și în fața Ta mă-nchin,
Nu sunt vrednic de-ascultare,
Dar în bunătatea Ta,
Tu ascultă-mi rugaciunea,
Care o voi înălța.

Fii cu el în clipe grele,
Cortul său să i-l păzești,
Florile din a lui casă,
Doar Tu Doamne să le crești,
Dă-i puteri în mijlocire,
Să rămână în picioare,
De-i rănit pe drum în lupte,
Dă-i Isuse vindecare.

De-ntâlnește întristarea,
Lasă-i Doamne bucurie,
Dă-i putere-n rugăciune,
Și cu Tine-n părtășie,
Fă-te scutul casei sale,
Fii tăria lui pe drum,
Dă-i a Ta asemănare,
Ca să fie blând și bun.

Dă-i lumina Ta cerească,
Să nu fie rătăcit,
Și putere de slujire,
Să nu fie el zdrobit,
De vre-o șoaptă, de vre-o umbră,
Care se va ridica,
Să-i împiedice ființa,
Ce urmează calea Ta

El e fratele de care,
Inima mi s-alipit,
Prin frăție-adevarată,
Doamne Tu azi ne-ai unit,
Eu voi sta în rugaciune,
Ca Tu Doamne să-i păzești,
Pe a lui ce-i jumătate,
Și pe-ai săi prunci să-i iubești.

Fii Tu Doamne cu-al meu frate,
Când pe cale va-ntâlni,
Suferință... nedreptate,
Vremuri grele ce-or veni,
În ascuns eu Doamne-ntruna,
Pentru el mă voi ruga,
Ca al său drum ce-i în viață,
Să sfârșească-n slava Ta.

De-i va fi greu pe cărare,
Vreau să lupt Isus și eu,
Lângă el... și doar cu Tine,
Sfântul nostru Dumnezeu,
Ca să-i fie mai ușoară,
Doamne-a lui călătorie,
Ce o are el în viață,
Spre acasă-n veșnicie.