Dragostea adevărată

Dragostea adevărată,
Este una fără pată,
Ea nu lasă răni... durere,
Ea aduce mângâiere
E fierbinte ca un soare,
Plină este de răbdare,
Este dragostea cerească,
Este cea Dumnezeiască.

Dragostea nu-i ațipire,
Ațipirea-i spre pieire,
Este ea înaintare,
Este-ntruna numai mare,
Dragostea nu este mică,
Ea nu poarta nici-o frică,
Este ea mereu putere,
Dragostea e înviere.

E ca luna printre stele,
Fără vremurile grele,
E mereu strălucitoare,
N-are preț... este-o valoare,
Dragostea e ca o floare,
Ce-i plăcut mirositoare,
Ea vre-o dat nu vestejește,
Cine-o știe... doar iubește.

Este râu de apă vie,
E răcoarea din pustie,
E o haină fără pată,
Este ea înaripată,
Zboară dincolo de toate,
Dincolo de vremi deșarte,
Locul ei e-n veșnicie,
Infinit de bucurie.

Ea aduce-n ziuă zorii,
Ea alungă chiar și norii,
Nu-i vre-o dată trecătoare,
Dragostea nicicând nu moare,
Ea dă viață și putere,
Vindecă orice durere,
Dragostea nu-i amintire,
Este-o veșnică iubire.

E mereu doar minunată,
Ca o piatră nestemată,
Umple inimile goale,
Este drumul cel din vale,
Plină de speranță este,
E-adevăr... nu-i o poveste,
E de Dumnezeu adusă,
Și de nimeni nu-i ascunsă.

Tuturor e dăruită,
E din ceruri lustruită,
Și mereu biruitoare,
Cine-o are... el nu moare,
Infinită e iubirea,
Doar prin ea este zidirea,
Celor ce-s urcați pe stâncă,
Dintr-o vale mai adâncă.

Morții ea îi înviază,
Nu adoarme... e doar trează,
E mereu doar vegheatoare,
Are un locaș în soare,
E mereu... mereu fierbinte,
Este-un foc... nu e cuvinte,
Ce ridică... nu dărâmă,
Chiar de-i numai o fărâmă.
Amin