Dragostea

Dragostea,
acoperă totul.

Dragostea e tencuiala
Care îmbracă zidăria,
Îți acoperă greșeala
Pân' dai ochii cu Mesia.

De nu-ți rezolvi păcatu-n grabă,
Dragostea mea pentru tine
E ca norii fără apă
Și-e zadarnică, creștine.

Dumnezeu te iartă, frate,
Dacă plângi și-ți pare rău.
Cu păcate acoperite
Spre judecată-i drumul tău.

Eu te-acopăr precum neaua,
Să fii alb în ochii lumii,
Dar când vine primăvara
Ești tot negru ca tăciunii. .

Primăvara dă-n vileag
Cât ai fost de ordonat,
Gunoaie, frunze, chiar și-n prag
Rămân cum toamna le-ai lăsat.

Nu poți veșnic să te-ascunzi
Sub umbrela dragostei,
Să dai răului concurs,
Că-s buni, și iartă frații tăi...

Tot ce faci cu bună știre
Nu poți să numești: "greșeală",
E fățărnicie, ispitire. .
Cocoloșești păcatu-n poală.

Sfânt pe sfânt, nu, niciodată,
Nu se-ncearcă, să știți bine!
Sfinții nu au timp de ceartă,
Ei trăiesc cum se cuvine!

Cine seamănă furtună
Dup-o viață de alergare,
Va culege vânt la urmă
Și-o năpraznică pierzare.

Dacă vezi că-i pare rău
Fratelui tău credincios,
Iartă-l în grabă, dragul meu,
Să te-asemeni cu Hristos.

De-l vedeți că-i hrăpăreț,
Lacom, defăimător, fățarnic,
Legături cu el să nu aveți,
Vă va dezamagi amarnic.

Fructul cel stricat din coș
Le va altera pe toate,
Cele multe n-au succes
Să-l salveze de la moarte...

De dragul pacii și-a slujirii
Nu sacrifica Adevărul,
Fă-i loc dragostei, sfințirii
Să-ți modeleze caracterul.

Dragostea, pacea, sfințirea
Și Adevărul absolut,
Să le-avem pân' nemurirea
Va înghiți vasul de lut.

Altfel, vom rămâne-n vale
Ca o schelă pentru foc,
Sus, în slăvi nemuritoare,
Pentru vreascuri nu e loc.

Fiecare să luăm seama
Să nu-i ispitim pe frați,
Până nu răsună goarna,
Să trăim uniți ca frați.