Dragostea

(prelucrare dupa G. Brattle)

Chiar de-as vorbi in limbi,
in orice fel de grai,
si n-as avea al dragostei har,
as fi ca un chimval
ce suna zgomotos,
sub ciocanele care cad si sar.

Chiar de -as rosti mereu,
descoperiri ceresti,
chiar de-as putea munti grei sa despic,
la ce mi-ar folosi
in viata cea de veci
cand fara dragoste nu sunt nimic?

Chiar dac-as vrea sa-mpart
la cei flamanzi si goi
tot ce-am putut sa strang pe pamant,
chiar dac-ar fi sa mor
pe rugul celor sfinti,
dar fara dragoste nu sunt nimic.

Cine raspunde bland,
nu-ntoarce rau cu rau
chiar unui om vrajmas si barbar?
Si cine iarta tot,
acoperind greselei?
E focul sfant, e dragostea de jar!

Vor inceta curand
si prooroci si limbi,
tot ce-i "in parte" se va sfarsi.
Tot daru-ncepator se va topi candva,
dragostea, insa-n veac nu va pieri!