Dragostea...

Dragostea...
Adanca,Sfanta,mare-a ei nemasurata,
Nici un suflet cu alt suflet nu s-ar fi unit vreodata,
Ar fi fost pe veci o noapte peste lumea asta toata...
N-ar mai fi inflorit un zambet nici pe-o fata-ndurerata
N-ar fi nici o rana-nchisa, nici o lacrima uscata,
Nici o inima de mama, ori de frate, ori de tata.
Lumea n-ar fi aflat ce-i dorul si sarutul niciodata...
Nici o inima cu alta astazi n-ar mai fi unita;
Ar fi fost un gol si-o noapte, si-o tristete nesfarsita.

Ca n-ar mai fi fost in lume niciodata vre-o putere
Ca sa poata-aduce-n inimi,cat de cat apropiere!
N-ar fi fost nimica-n stare vrasmasia sa le-o-nfranga
Si sa poata laolalta macar doua sa le stranga
Ca-n acele doua piepturi cu-o unire-adevarata
Doar o inima sa simta, sa suspine si sa bata...

Ah, cat ai facut ca-n lume sa rasara a Ta iubire
Cata binecuvantare ai adus in omenire!...
- Ca de-ar vrea acuma lumea pentru ea sa-Ti mutumeasca
Si-ar aduce munti de jertfe Darul Tau sa-l rasplateasca
Si alti munti de multumire, de suspin, de rugaciune,
Nu un an, ci-o vesnicie sa se inalte si
s-adune...
N-au sa poata niciodata
In de-ajuns sa-Ti multumeasca...

Numai cand ar vrea Isuse, cei iubiti, sa Te iubeasca
Si Ti-ar da Oceanul vesnic al iubirii date,
Picatura fericita a iubirii lor curate -
Doar aceasta ar fi o jertfa vrednica de-a Ta iubire!...