Dragostea 1 Cor.13

Dragostea

1 Corinteni 13:1-8

De aş vorbi cu uşurinţă, limbi omeneşti şi îngereşti,
Şi de-aş cunoaşte-n întregime tainele ştiinţei omeneşti,
Darul măreţ al prorociei în mintea mea de l-aş avea,
Şi prin credinţă cu putere munţi mari din cale i-aş muta.

Dacă mi-aş da toată averea săracilor să î-i hrănesc,
Dar n-aş putea un singur frate chiar ne-nsemnt să î-l iubesc,
Şi trupul de mi-aş da să ardă în râvna mea pentru Hritos.
De nu am Dragoste nici jertfa nu-mi este de nici un folos.

Doar Dragostea-I Nemărginitul Balsam de viaţă dătător,
Ea este Dumnezeul păcii, Sfânt,Minunat şi Iubitor,
Acel ce-n orice ceas al vieţii î-mi dă puteri să mă ridic,
Dar fără Dragostea curată în Faţa Lui nu sunt nimic.

Căci Dragostea e răbdătoare, chiar de aşteaptă suspinând,
Nemărginită bunătate, arată Dragostea oricând,
Nu judecă, nu pizmuieşte şi nu se laudă-ntâi pe ea,
Ea nu se umflă de mândrie oricâte merite-ar avea.

Nu umblă în necurăţie trăind în chip necuvincios,
Ea nu înşeală şi nu minte, nu-şi caută propriul ei folos.
Când pierde ea nu se mânie, chiar dacă-şi pierde dreptul său,
Nu se gândeşte niciodată, să facă semenilor rău.

Ea nu se bucură când vede-al nelegiuirilor şirag,
Plăcerea ei e Adevărul, şi-l ţine strâns la piept cu drag.
Acoperă şi crede totul, şi-atunci când greu e de crezut,
Ea speră totul, totdeauna şi suferă în duh tăcut.

Se va sfârşi şi prorocia şi limbile vor înceta,
Căci e o clipă hotărâtă când ceasul vremii va suna.
Cunoaşterea azi îngrădită, şi ea-ntr-o zi se va sfârşi,
Dar ,,Dragostea" o veşnicie din Univers nu va pieri!

Martie 2008 Ilie Belciu